Ceramica de Horezu

Calendar Evenimente
  Septembrie 2018 (0)
L M M J V S D
          1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30
Newsletter
Vrei să afli care sunt ultimele noutăți și evenimente?
Dezabonare
Vremea in Depresiunea Horezu
Astăzi
Max.: 16°C
Min.: 3°C
GENERAL
Media anuală: 10,8°C
Precipitatii medii: 33,1 mm
Calitatea aerului: Bun (vezi. ANPM.ro)
Pret benzina: 5.63 ron/l

Olăritul este o ocupaţie veche ce se practică încă din vremuri străvechi, mărturie stând frumoasele vase de ceramică din epoca neolitică, epocă în care pe teritoriul României s-a dezvoltat o civilizaţie remarcabilă.

A afirma că, la Horezu, în județul Vâlcea, se produce una din cele mai interesante și mai rafinate ceramici românești, nu mai reprezintă de mult timp o noutate. Este un adevăr  care, din fericire, a devenit în tot mai mare măsură valabil, nu doar pentru specialiștii și colecționarii din țară și chiar din afara hotarelor ei, ci și pentru un public, la rândul său tot mai divers, atât din punct de vedere geografic, cât și intelectual.

Cine își imaginează că vasele de la Horezu sunt făcute cu ușurință, din pământ sau pastă argiloasă luate din curte și modelate la roată, rămâne cu mult în afara adevărului. Drumul este, în realitate, lung și anevoios.

Olarii scot lutul din locuri speciale, îl aduc în gospodărie și îl frământă cu mâinile, picioarele, sau cu un ciocan mare de lemn, amestecându-l cu apă. Pasta astfel obţinută se curăţă de impurităţi, se face bulgări și apoi se lucrează la roată. Roata reprezintă instrumentul de lucru esențial prin care bulgarele de pământ este transformat într-un mod miraculos și fascinant într-o formă– obiect, de către olarul care știe s-o desăvârșească prin numai câteva mișcări. Ea  e formată din două discuri, unul mai mic sus și unul mai mare în partea de jos, acestea fiind unite printr-un ax vertical. Pe discul de sus se pune bulgărele de pământ, iar discul de jos este mișcat de olar, acesta imprimându-i cu piciorul o mișcare circulară destul de rapidă. Astfel, roata se învârtește, obţinându-se forme circulare cu contur regulat.

Formarea vasului necesită o tehnică deosebită și o viteză de lucru mare, pentru că, pasta nu trebuie să se usuce (uneori forma vasului se realizează chiar în 40–50 de secunde). După modelare, vasele se lasă la zvântat câteva zile, la umbră.

După aceea, cu mijloace specifice, olarul începe să dea altă față obiectului, prin câteva procedee de înfrumusețare: angobarea, stropirea, zgârierea sau incizarea, găurirea și tăierea cu tiparul, decuparea, ștampilarea sau decorația picturală. Pictarea ceramicii reprezintă una dintre cele mai vechi forme de expresie artistică, cu ajutorul căreia se înfăptuiește comunicarea între civilizații.

Culorile de pe ceramica de Horezu sunt expresive; ele creează armonii deosebite, alcătuiesc, prin pictare, câmpuri decorative ori delimitează, prin tonuri intermediare, contururi sau spații de demarcație între motivele principale și cele secundare. Numărul culorilor este redus, dar concepția decorativă și arta olarului de a le îmbina fac să i se dezvăluie calitatea vie și naturală a fiecăreia. Mărturiile olarilor privind procurarea și prepararea culorilor permit observația conform căreia, culorile de aici, ca și cele din pictura preistorică, sunt obținute din argile colorate de oxizi de fier sau de magneziu. Anumite argile naturale sau calcinate, diluate cu apă, devin angobe colorate în tonuri de ocru, roșu, brun.

Decorarea vaselor cu cornul este etapa care cere cea mai mare iscusință în mânuirea instrumentelor de lucru, simț al proporțiilor în conturarea modelelor și sensibilitate artistică pentru obținerea unui efect final în care îngemănarea desen-culoare să fie perfectă. Munca artistică la oale reclamă, de obicei, contribuție feminină, deși, de-a lungul timpului, nu puține au fost cazurile în care bărbații s-au întrecut pe ei înșiși la pictat. Coarnele de vită, instrumente folosite la pictare ca recipiente din care se scurge culoarea pe obiecte, sunt prevăzute la capăt cu un orificiu unde se fixează o pană de gâscă, al cărei scop este obținerea unor contururi fine, precum și diminuarea fluxului culorii care trebuie să se aștearnă în linii și puncte subțiri și uniforme. Jirăvitul este un procedeu decorativ  pe cât de simplu ca realizare, pe atât de fastuos ca aspect. El constă în tragerea culorii proaspăt așezate pe vas  cu ajutorul cornului, prin deplasarea direcției modelului inițial cu un instrument numit “gaiță”.

După decorare, vasele sunt lăsate la uscat câteva zile, apoi, sunt așezate în cuptor pentru ardere. La Horezu, cuptoarele sunt clădite din cărămidă, de forma unui trunchi de con cu baza mare în jos. Pentru ceramica de Horezu, în cea mai mare parte smălțuită, sunt necesare două arderi.

Modelele sunt delicate și totuși puternice ca simbolistică, de natură:

  1. Zoo si avimorfa: cocoșul, porumbelul, peștele, șarpele. Cântecul cocoșului anunţă victoria soarelui și a luminii asupra nopţii și întunericului. Din aceeași categorie fac parte porumbelul și peștele, ambele simboluri ale creștinismului.
  2. vegetală: ciorchini, frunze, trifoi (norocul), vrejuri, brăduţi (simbolizează nemurirea) sau bobocii de trandafiri, spicul de grâu (prosperitate).
  3. geometrică: Soluţiile plastice adoptate de meșterii din zona Horezu sunt bazate pe repetiţie, alternanţă și simetrie: cercuri, spirale, linii concentrice. Caracteristica principală a ornamenticii geometrice a Horezului o constituie îmbunătăţirea elementelor simple (puncte, linii) constatându-se preferinţa accentuată pentru linii curbe. Elementele geometrice folosite ca motive decorative sunt: 1. puncte cu variante ce decurg din tehnica executării (picături scurse și virgule), 2. linii scurte paralele, fie drepte, fie ondulate (în acest din urmă caz apare «altiţa»), 3. cercuri spirale, zig-zag-uri (întrerupte sau continue), 4. semicercuri, asemănătoare unor arcade de mai mici dimensiuni, uneori așezate separat unele de altele, alteori legate, fie alături, fie suprapuse. 5. linii ondulate (așezate cel mai des pe gura vasului)
  4. altele: 1. elementul tradiţional brâncovenesc, spirala (care simbolizează vârtejul vieţii), 2. ornamente cosmoforme ( steaua și soarele), 3. elemente inspirate de natură; coada de păun, păianjenul  sau pomul vieţii.

Emblema centrului de ceramică de la Horezu este cocoșul, simbolul reînvierii și al nemuririi sufletului. Pe vasele de ceramică de Horezu el este reprezentat înfăţișat din profil, cu capul ridicat și cu ciocul deschis (poate cântând), cu coada înfoiată, ceea ce reprezintă vigilenţă și mândrie.

Aceasta este, pe scurt, povestea fascinantă a lutului de Horezu, poveste în care  un bulgăre umil de pământ se rostogolește ca-n basme de câteva ori și se transformă într-un Făt Frumos – vas însuflețit - care cunoaște elixirul tinereții fără bătrânețe.

Galerie foto