Flora şi fauna

Calendar Evenimente
  Iunie 2018 (1)
L M M J V S D
       
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30  
Newsletter
Vrei să afli care sunt ultimele noutăți și evenimente?
Dezabonare
Vremea in Depresiunea Horezu
Astăzi
Max.: 24°C
Min.: 14°C
GENERAL
Media anuală: 10,8°C
Precipitatii medii: 33,1 mm
Calitatea aerului: Bun (vezi. ANPM.ro)
Pret benzina: 5.72 ron/l

Vegetaţia

Pe teritoriul oraşului Horezu există o diversitate remarcabilă, floristică şi faunistică, a ecosistemelor, care se datorează unui complex de factori printre care se numără: climatul relativ blând, cu influenţe sud-mediteraneene (care a favorizat răspândirea unor specii relativ termofile); relieful muntos care ocupă o parte însemnată a teritoriului favorizând menţinerea vegetaţiei naturale (nu a putut fi înlocuită de culturile agricole datorită reliefului accidentat); suprafeței mari ca pondere din total de pășuni naturale, exploatate rațional; polenizare eficienta datorata apiculturii dezvoltate din teritoriu; nivelul redus de erbicidare; preocuparea locala pentru conservarea acestei diversități.

În cadrul reliefului muntos există o diversitate mare a tipurilor de habitat.Frecvenţa mare a calcarelor la zi, marcată în relief prin sectoare de chei şi mici masive izolate cu versanţi abrupţi, văi seci, grohotişuri, creează un cadru particular care adăpostește o floră specifica, deosebit de interesantă.

Etajarea vegetaţiei

Vegetaţia locală prezintă variații de compoziție,  în funcţie de factorii de mediu, climă, expunere, umiditate creându-se areale distincte, repartizate pe teritorii mai întinse sau mai restrânse, în funcție de similaritatea condițiilor existente. De asemenea, dispunerea teritoriului pe trepte graduale de altitudine generează etajarea diverselor tipuri de vegetație. Trecerea de la un etaj la altul se face prin intermediul unor interferențe aletipurilor de vegetaţie specifice etajelor.

Etajul nemoral (al pădurilor de foioase) se întâlneşte in pragul de altitudine cuprins între 500 m şi 1400 m, iar făgetele cu molid şi brad ajung uneori până pe creastă.

Stejăretele - Etajul stejarului este prezent prin pădurile de gorun situate ca un brâu la limita inferioară a sub-zonei fagului, ridicându-se pe alocuri până la 600 m şi chiar 800 m altitudine.În cadrul acestei zone, întâlnim, în zonele mai joase, păduri de stejar și stejari răzleți.

Gorunetele - este reprezentat prin alternanţa fag cu gorun. În vreme ce gorunul preferă pantele sudice, sud-estice, fagul se instalează pe pantele nordice, mai umede şi mai reci. Apar și specii complementare (mesteacăn, plop, cireș sălbatic, ulm, carpen, arin – în zonele de luncă), realizând un ecosistem specific subcarpaților meridionali.

Făgetele -  cea mai largă răspândire printre pădurile din zonă, este reprezentat prin păduri întinse de fag. Acest subetaj începe la 700 m şi se desfăşoară până la 1200-1300 m. Este reprezentat prin păduri montane de fag, caracterizat prin lipsa gorunului şi apariţia câtorva specii ierboase montan-carpatice care deosebesc făgetele de deal (Gheorghe Ploaie, 1998).

Pădurile de fag cu răşinoase - limita inferioară este greu de stabilit deoarece speciile de răşinoase- molidul (Piceaabies) şi mai ales bradul (Abies alba) - coboară pe văi până la altitudini destul de mici (600-650 m). În general pădurile de amestec se extind la altitudini cuprinse între 500 şi 1500 m. În cadrul acestui subetaj se găsesc specii de conifere precum : brad, molid, pin (Pinussylvestris), în amestec cu foioase din etajele inferioare în special mesteacăn (Betula pendula), plop (Populustremula), frasin (Fraxinus excelsior), tei (Tilia cordata), ulm (Ulmusscabra) şi mai rar carpen, paltin, salcie.

Etajul boreal (al molidişurilor) este destul de bine reprezentat, pădurile de răşinoase fiind cuprinse între altitudini de 1200 şi 1850 m. Cuprind în special molid şi mai rar brad, pin, iar în apropierea versanţilor stâncoşi, tisă (Taxusbaccata). Alături de arbori se găsesc şi arbuşti ca ienupăr (Juniperuscommunis), măceş (Rosa canina, Rosa pendulina), zmeur (Rubrusidaeus), afin (Vacciniummyrtillus), iar la limita superioară ienupăr (Juniperussibirica) şi jneapăn (Pinusmugo). Vegetaţia ierboasă este reprezentată de numeroase specii, dar şi de muşchi şi licheni.

Etajul subalpin este situat deasupra etajului molidişurilor. Trecerea se face prin tufărişuri care au rolul de a contribui la retenţia apelor pe versanţi, la consolidarea terenului şi reprezintă o stavilă în calea avalanşelor. În aceste zone vegetează numeroase plante rare cum ar fi pesma (Centaureaatropurpurea), clopoţei (Campanula alpina), garofiţa de stâncă (Dianthussuperbus), crin de pădure (Liliummartagon), crin de munte (Liliumjankael), arginţică (Dryasoctopetala) ş.a. Speciile periclitate din această zonă sunt papucul doamnei (Cypripediumcalceolus) şi  floare de colţ (Leontopodiumalpinum), iar speciile vulnerabile sunt căldăruşă (Aquilegiatranssilvanica), iederă albă (Daphneblagayana) şi strugurii ursului (Arctostaphyllosuva-ursi).

Fauna

Modificările altitudinale ale climei şi vegetaţiei condiţionează formarea etajelor faunistice. Fiecare unitate faunistică altitudinală are constituenţi zoologici cu adaptări morfofiziologice şi fenologice corespunzătoare şi cu cerinţe higrotermice potrivite cu mediul respectiv.

Etajul faunistic al stejăretelor este cel mai bine reprezentat, fiind in general un spațiu protejat, nealterat si oferind condiţii de viaţă favorabile faunei specifice. Pe lângă diversitatea deosebita a speciilor de plante trăiesc şi specii de animale dintre care cele mai întâlnite sunt cele din grupul nevertebratelor (gândaci diverși, păianjeni, fluturi, furnici, albine ş.a.). Ca vertebrate întâlnim brotăcelul sau răcănelul (Hylaarborea), năpârca sau şarpele de sticlă (Anguisfragilis), şarpele de alun sau nuieluşa (Coronella austriaca). In acest areal identificam o mare diversitate de specii de păsări: privighetoarea (Luscinialuscinia), piţigoiul mare (Parus major), piţigoiul de livadă (Paruslugubris), multe specii de ciocârlii, sticleţi, ciocănitoarea, şoimul rândunelelor (Falco subuteo), vânturelul de seară  (Falco vespertinus), gaia roşie (Milvusmilvus), şerparul (Circaetusgallicus) şi cucuveaua (Athenenoctua). In ultimii ani, se înregistrează o creștere a efectivului de fazani (Phasaniuscolchicus), densitatea acestora fiind totuși scăzută. Principalele mamifere sunt ariciul ( Erinaceuseuropaeus), cuţcanul de pădure (Sorexaraneus), pârşul (Glisglis), iepurele comun (Lepuseuropeus) şi şoarecele de pădure (Apodemussylvaticus). Dintre carnivore pot fi amintite: vulpea (Vulpesvulpes), lupul (Canis lupus), viezurele (Melesmeles), jderul de copac (Martesmartes). Dintre ierbivore se întâlneşte căpriorul (Capreoluscapreolus) şi mistreţul.

Etajul faunistic al făgetelor este bine reprezentat ajungând până la 1700 m la limita superioară. Factorii ecologici favorabili permit ca o serie de animale să trăiască în ambele etaje cu mici modificări efective.Dintre păsări destul de numeroase în aceste păduri sunt: brumăriţa de pădure (Prunellamodularis), fâsa de pădure (Anthustrivialis), pitulicea mică (Phylloscopuscollybita), guşă roşie, struţul de vâsc, ţoiul cojoaica şi gaiţa. Dintre răpitoarele de zi şi de noapte întâlnim uliul găinilor (Accipitergentilis), şorecarul (Buteobuteo), acvila ţipătoare (Aquilapomarina), şi huhurezul (Strixaluco). La acest etaj mamiferele sunt reprezentate de veveriţa (Sciurusvulgaris), cerbul (Cervuselaphus), rasul carpatin (Lynxlynx), pisica sălbatică (Felissilvestris), şopârla de munte (Lacerta vivipara).

Etajul faunistic al pădurilor de conifere adăpostește un număr mai redus de animale în raport cu cel din pădurile de fag sau de gorun datorită condiţiilor climatice mai vitrege şi modului mai greoi de a-şi găsi hrana. Unele lepidoptere întâlnite aici pot fi dăunători foarte periculoşi ca de exemplu omida păroasă a molidului (Lymantriamonacha). Ipidele sunt exclusiv fitofage iar ca reprezentant tipic poate fi menţionat cariul mare de scoarţă al molidului (Ipstypographus). Dintre reptile pot fi menţionate vipera comună (Vipera berus) şi şopârla de munte (Lacerta vivipara). Din categoria animalelor vertebrate, păsările sunt cele care populează mai frecvent pădurile de conifere: auşelul (Regulus ignicapillus), piţigoiul de brădet (Parusater), mierla gulerată (Turdustorquetus), piţigoiul moţat (Paruscristatus), piţigoiul de munte (Parusmontanus), cinteza (Fringillacoelebs), corbul (Corvuscorax), ciocanitoarea de munte (Picoidestridactylus). Un locuitor tipic al acestor meleaguri este ursul brun (Ursus arctos), dar întâlnim totodată și pâlcuri izolate de capre negre (Rupicaprarupicapra). În perioada de vară, anumite specii din zona făgetelor și gorunetelor migrează în zona montana, în căutarea hranei (mistrețul, lupul etc.)

Etajul faunistic al tufărişurilor subalpine şi al pajiştilor alpine se distinge prin numărul redus al speciilor, fapt explicabil prin condiţiile vitrege de viaţă - temperaturi scăzute, oscilaţii mari de temperatură la suprafaţa solului şi în aer, zăpezi mari, ierni lungi şi vânturi puternice.

Fauna pâraielor şi râurilor de munte prezintă o diversitate remarcabila. Unele ape curgătoare montane izvorăsc din golul alpin, altele, din pădurile de conifere. Ele sunt caracterizate printr-un debit mai constant decât majoritatea celorlalte ape curgătoare, apa saturată în oxigen şi aproape totdeauna limpede. Fauna este bogată, fiind reprezentată prin specii foarte oxofile şi criofile. Principalul contingent de specii de pâraie de munte îl dau insectele cu larve acvatice şi adulţi zburători. Peştii se întâlnesc numai în pâraiele mari, specia dominantă fiind păstrăvul (Salmotruttafario), două specii de zglăvoc (Cottusgobio, Cotuspoccilopus), mreana de munte (Barbusmeridionalispetenyi). Râurile de munte se caracterizează printr-un debit mai mare decât pâraiele, viteza apei mai redusă, patul albiei acoperit cu pietre. Fauna este mai bogată decât în pâraie. Ea constă din aceleaşi grupe mari, dar alte specii: Baetis carpatica, gonocephala. Ihtiofauna este dominată de lipan (Thymallusthymallus) şi moioagă – efective reduse. Se mai întâlnesc aproape toţi peştii din zona păstrăvului, în plus cleanul (Leuciscuscephalus) şi latiţa (Alburnoidesbipunctatus).